Numele de astazi al fluviului, in diverse limbi europene deriva, dupa cate se pare din aceeasi radacina : « don » ori « dun » . Astfel : Donau ( la germani ), Danube ( la francezi ), Danulio ( la italieni ), Dunai sau Dunaj, Dunej, Dunavo, Dunaghi, Donan, Duna, Dunes ( la popoarele slave ), Duna ( la unguri ) ,Tuna, Duneli ( la turci ) si Danube ( la englezi ) etc.

Cunoscut sub numele de Istros la greci de de Danubius la romani, fluviul acesta reprezenta nu numai calea cea mai usoara de navigatie, dar si un inepuizabil rezervor de resurse.

 

Scurt istoric al varsarii Dunarii in Marea Neagra :

In urma expeditiilor itreprinse in bazinul Pontului Euxin, au ramas unele insemnari legate de Dunare .

Informatiile cele mai pretioase le dau : Herodot, "Parintele istoriei ", Ptolemaios Logos general de seama in armata lui Alexandru Macedon si militarul geograf Arian . Textele lor  au servit ca sursa de informatie si pentru alti scriitori antici deoarece acestia au ajuns pana in zona de varsare a Dunarii.

Un alt autor antic, Strabon (58 i.e.n.-25 e.n.) scrie : "Istrul se varsa prin 7 guri, dintre care cea mai mare este Gura Sfanta ". Din textele lui Strabon, retinem faptul ca in timpul sau bratul si respectiv gura cea mai mare erau cele sudice ( Peuce sau Hicron Stoma). Dupa aceasta urmau spre nord trei brate mici, apoi alte trei, cele mai nordice, mai mari decat cele din mijloc, dar mai mici decat cele din sud.

"Dunarea se varsa in Pont prin sase guri. Prima dintrre guri este Peuce, a doua se numeste Naracu Stoma, apoi Boerum Stoma si Spireo Stoma. Si toate aceste guri sunt atat de mari, incat se zice ca marea este invinsa si apa e buna de baut pe o distanta de 60 km".

Sintetizand informatiile ramase de la autorii antici referitoare la Dunare, aceasta se varsa in mare printr-un  numar mai mare de brate : dupa unii autori 5, dupa altii 6, iar dupa altii( cei mai multi) 7. In tot cazul erau mai multe decat astazi.  

 

Asupra apelor care strabat spatiul carpato-danubiano-pontic, pe langa numele Dunarii si al afluentilor sai principali, din mentiunile anticilor mai semnificativa este relatarea ca dacii aveau obiceiul ca atunci cand porneau la razboi sa bea  inainte apa din Istru, ca pe un vin sacru si se jurau ca nu se vor dusmanii. Sacralitatea Dunarii se lega, probabil, nu numai de importanta ei economica si strategica, ci si de faptul ca fluviul culegea majoritatea apelor curgatoare care strabat spatiul locuit de geto-daci, in ale caror puteri benefice credeau.

In multe zone se spunea ca apa este sfanta, ca si focul , "daca nu ar fi foc si apa,nici lume n-ar fi". De credinta in puritate apei se leaga numeroase obiceiuri incepand cu cele de la Anul Nou fetele, pentru a fi ferite de vraji, se duceau la un rau sau parau din apropiere, lua apa din el si se spalau cu ea.

In alte parti, fetele puneau o punte peste vale sau parau, pe ea isi intindeau braul cu care erau incinse, apoi treceau de 3 ori in coace si-n colo, aruncand in apa un buchetel de busuioc. Daca se ducea pe apa la vale, era semn csa se va marita in acel an ; daca nu se ducea la vale era semn ca nu se va marita.

De credinta in puterile preventive si curative ale apelor curgatoare se leaga si obiceiul scaldatului la inceputul ciclului sarbatorilor de primavara. In Bucovina se credea ca  "cel ce se va scufunda de 3 ori intr-o apa rece in Vinerea Seaca si putea rabda ca sas se scalde macar putin in ea , acela va fi intotdeauna sanatos".

 In Muntii Apuseni, se afla un lac de acumulare unde batranii spuneau ca traieste o valva rea . De aceea aproape in fiecare vara se ineca un copil in el . Un om ar fi vazut-o iesind din apa si a auzit-o spunand : " Ceasul a sosit, dar omul n-a venit !  " . Cum s-a cufundat in apa, a vazut un om fugind spre lac, s-a dezbracat, a intrat in apa si s-a inecat .

In Bucovina se spunea ca stima apei e o femeie inalta imbracata in alb . O sateanca, spaland camasi la rau, a vazut-o iesind din apa la amiaza. Stima i-a facut un semn cu mana sa vina la ea. Dar femeia a fugit.

Intr-o poveste larg raspandita in Moldova se spune ca niste oameni care treceau cu carele pe langa un iaz a auzit un glas din srafundul acestuia , strigangand de 3 ori : " Ceasul a sosit, dar omul n-a venit !  " Um om care prasea in apropiere si-a lasat sapa si a fugit spre iaz . Oamenii l-au oprit sa se scalde dar el i-a rugat sa-l lase sa-si bage macar picioarele in apa . Dar cum le-a bagat, deodata a lasat capul pe spate si a fost gata .